Mircea Deac – Jean Al. Steriadi

Leírás

Mircea Deac – Jean Al. Steriadi

Jean Alexandru Steriadi (n. 29 octombrie 1880, București, România – d. 23 noiembrie 1956, București, România) a fost un pictor și grafician român, profesor universitar la Școala de Arte Frumoase din București și membru titular al Academiei Române din anul 1948.

A studiat la București cu George Demetrescu Mirea în cadrul Școlii de Belle Arte din București, între anii 1896 până în 1901, apoi la Academia Regală din München[2] și ulterior la Paris. A condus Muzeul Aman, apoi Muzeul Kalinderu și a fost profesor la Școala de arte plastice din București. Steriadi este inițiatorul și promotorul saloanelor de alb-negru în grafică. În prima perioadă de creație, Steriadi a fost preocupat de compoziția de mari dimensiuni, înfățișând scene din viața oamenilor simpli („Hamali în portul Brăilei”, „Chivuțele în Piața Mare”, „Vânzătoare de dantelă”) și de portret, demostrând o sensibilitate receptivă la vibrațiile sufletului uman. Mai târziu a pictat, cu o emoție uneori învăluită de o ușoară melancolie, peisaje urbane și acvatice, colțuri ale vechiului București, imagini din Dobrogea și din numeroasele sale călătorii. Pictura lui Steriadi, de o luminozitate delicat nuanțată, atestă asimilarea celor mai prețioase trăsături ale impresionismului. Desenator talentat, este autorul a numeroase portrete-schiță (în creion sau în peniță), care ating, în grafica românească, o culme a genului prin precizia caracterizării, spiritul de observație, umorul inteligent. Steriadi a practicat cu succes și litografia.

În anul 1912, Jean Alexandru Steriadi a fost ales ca președinte al Societății Tinerimea artistică, funcție pe care a deținut-o până în anul 1917. Artistul român s-a aflat menționat încă de la început împreună cu artiștii de prim rang ai societății: Kimon Loghi, Arthur Verona, Nicolae Vermont, Constantin Artachino, Ipolit Strâmbu, Ștefan Popescu, Ștefan Luchian sau Gheorghe Petrașcu. Steriadi a introdus sistemul organizării prin rotație a expozițiilor personale ale membrilor societății. Un plus de valoare pe care artistul a adus-o, a fost și avantajul pe care Tinerimea l-a deținut astfel datorită relațiilor personale pe care Steriadi le avea în varii medii, precum și o diplomație personală cu ajutorul căreia a aplanat o mulțime de conflicte cauzate de orgoliile inerente ce apăreau cu ocazia manifestărilor de grup. Pictorul a fost adoptat cu entuziasm de către cronicarii Sămănătorului. Din relația pe care a avut-o cu intelectualii care gravitau în jurul revistei, rezultă că identitatea de natură ideatică dintre artist și ideologia promovată de Sămănătorul pare să fi fost totală, pictura artistului satisfăcând gustul și concepțiile celei din urmă.

O dată cu terminarea Primului Război Mondial și cu înființarea Societății Arta română, Steriadi a devenit membru al acesteia. Arta română a preluat idealurile Tinerimii artistice, care devenise în perioada de după prima conflagrație mondială o mișcare care doar beneficia de aura prestigiului pe care-l obținuse cu mulți ani în urmă. În anul 1937, pictorul a făcut parte din grupul de artiști care au fondat Asociația Arta, asociație care a fost un fenomen ce s-a manifestat tocmai datorită unei conciziuni remarcabile și a unei viteze de manifestare a membrilor care au ajuns, practic, să-și trăiască propria clasicitate prin dubla ipostază de întemeietori și stabilizatori. Prin participarea la evenimentele asociației, fondatorii doreau parcă o verificare a propriilor puteri înaintea intrării în posteritate.

“ … Oricine ar încerca să determine contribuția românească la arta secolului al XX-lea, n-ar putea să o facă fără a acorda o largă parte acestui eminent pictor, care aducea în mijlocul grupului dintre cele două războaie un element superior de creație, în care intra imaginație, sensibilitate, spontaneitate, sinceritate, un optimism sănătos și persistent, un rar spirit de observație, pătrunzând […] dincolo de aparențe, umor și o pregătire profesională de mare clasă […] deși în prima jumătate a secolului, țara noastră [România, n.r.] a avut parte de o pleiadă de foarte buni artiști, puțini, foarte puțini au fost: cei care ar fi putut, nu să întreacă, dar să se compare ca varietate și seriozitate a însușirilor cu Steriadi. ”
— George Oprescu – citat din Călin Dan: Jean Alexandru Steriadi, Editura Meridiane, București, 1988, pag. 30
Arta sa a fost influențată de Wilhelm Trübner, Heinrich Wolff, Lucien Simon și Ion Andreescu.