La 11 februarie 1879 se stingea din viață, în micul sat Valmondois din apropierea Parisului, Honoré Daumier, pictor, sculptor și litograf, una din personalitățile de seamă ale artei franceze din secolul al XIX-lea. A murit sărac și cheltuielile de înmormântare, în valoare de 12 franci, au fost suportate de primărie. Numeroși biografi i-au studiat viața: "una din acelea în care se poate spune că nu se întâmplă nimic" (Claude Roy), i-au analizat opera și au asemănat-o cu Comedia umană a lui Balzac prin calitățile ei de "Cronică" a societății franceze de la mijlocul secolului trecut, l-au comparat cu Rembrandt pentru forța desenului care fixează și dezvăluie, în cîteva linii, itinerariile secrete ale unei existențe. O îndelungată tradiție continuă totuși să îl considere un "caricaturist": "un geniu al satirei de actualitate", și este situat uneori între "un artizan" și "un artist" (J. Adhemar). Este desigur o apreciere care limitează atît valoarea, cît și seminificația operei sale, deoarece doar o mică parte din desene pot fi numite caricaturi și astăzi sînt cel puțin la fel de prețuite ca și litografiile care i-au adus celebritate, picturile și sculpturile aproape necunoascute publicului din vremea sa.