Leírás
Klaus Drobisch – Rezistența la Buchenwald
Klaus Drobisch (n. 2 decembrie 1931 la Leipzig ; † 27 noiembrie 2019 la Berlin [ 1 ] ) a fost un istoric german . S-a ocupat de istoria și problemele fascismului german . Principalele sale subiecte au fost istoria muncii forțate naziste , persecuția național-socialistă a evreilor și istoria lagărelor de concentrare național-socialiste până în 1939. În RDG, Drobisch a fost unul dintre puținii experți în istoria Holocaustului .
După ce a urmat școala elementară, Drobisch a terminat o ucenicie ca tipografie de cărți din 1946 până în 1949 . Apoi a lucrat în această meserie până în 1951. Din 1951 până în 1953 a urmat Facultatea Muncitorilor și Agricultorilor din Leipzig. După absolvirea în 1953 , a început să studieze istoria la Universitatea Karl Marx din Leipzig .
În 1957, Drobisch și-a finalizat studiile ca istoric calificat și a devenit asistent de cercetare la Institutul German de Istorie Contemporană din Berlinul de Est . Din 1958 până în 1991 a lucrat ca asistent de cercetare, asistent principal de cercetare și asistent de cercetare în domeniul de cercetare „Istoria Germaniei 1917–1945” la Institutul de Istorie Germană (IDG) al Academiei Germane de Științe din Berlin și la Institutul Central. pentru Istoria Academiei de Științe RDG activ. Aici a lucrat în „Grupul de Cercetare Fascism/Al Doilea Război Mondial” sub conducerea lui Dietrich Eichholtz . În decembrie 1964 și-a luat doctoratul sub conducerea lui Joachim Streisand și Walter Bartel la Universitatea Humboldt din Berlin cu tema „Exploatarea lucrătorilor străini în grupul Flick în timpul celui de -al doilea război mondial ”. În 1987 și-a prezentat doctoratul B cu „Studii despre istoria lagărelor de concentrare fasciste în 1933/34” sub conducerea lui Heinrich Scheel , Dietrich Eichholtz, Olaf Groehler , Heinz Kühnrich și Klaus Mammach .
În aprilie 1990, Drobisch a preluat conducerea domeniului de cercetare „Istoria Germaniei 1917–1945” la IDG după ce fostul șef, Klaus Mammach, a cerut să fie eliberat. Drobisch a continuat să lucreze la Berlin în 1992/93, ca parte a programului de integrare a oamenilor de știință al inițiativei de coordonare și dezvoltare . Din 1994 a lucrat ca asistent de cercetare la Centrul de Cercetare în Istoria Rezistenței din cadrul Departamentului de Științe Politice de la Universitatea Liberă din Berlin și la Centrul Memorial al Rezistenței Germane . De asemenea, a lucrat ca lector universitar și a condus seminarii, în special despre dezvoltarea statului SS și a sistemului lagărelor de concentrare. S-a pensionat în 1996.
Ilf si Petrov - Dousprezece scaune
29,00 RON1 × 29,00 RON
Camera lui Jacob
19,90 RON1 × 19,90 RON
După înmormântare
10,00 RON1 × 10,00 RON
