Către George Sand

Această dedicație, scumpă George, nu poate adăuga nimic celebrității numelui dumneavoastră, care-și va arunca magica strălucire asupra cărții de față; dar dacă scriu aici, n-o fac nici din calcul, nici din modestie. Vreau să atest, prin asta, prietenia adevărată care a stăruit între noi, cu toate călătoriile și absențele noastre, în ciuda muncilor noastre și a răutăților lumii. Acest sentiment nu se va altera, desigur niciodată. Alaiul numelor prietene care-mi va însoți operele amestecă o plăcere în necazurile pricinuite de numărul lor mare, căci ele nu se nasc fără dureri, de n-ar fi decît reproșurile adresate amenințătoarei mele fecundități, ca și cum lumea ce-mi pozează ca model n-ar fi și mai fecundă încă. Nu va fi oare minunat, George, dacă cercetătorul vechilor literaturi distruse va găsi în acest cortegiu numai nume mari, inimi nobile, sacre și pure prietenii și gloriile acestui veac? Nu mă pot oare mîndri mai mult cu această fericire certă, decît cu succese întotdeauna contestabile? Pentru cine vă cunoaște bine, nu este oare o fericire să-și poată zice, cum o fac eu, aici, 

al dumneavoastră prieten

DE BALZAC

Paris, iunie 1840