Horace Walpole – Castelul din Otranto

Leírás

Horatio Walpole, al 4-lea conte de Orford (24 Septembrie1717 – 2 Martie 1797), istoric, om de litere, membru al Parlamentului, cel de-al treilea si ultimul copil al primului ministru britanic, Sir Robert Walpole si al sotiei sale Chaterine, care a murit in 1737, Horatio fiind foarte atasat de ea si a fost foarte afectat de moartea ei, fapt care se va reflecta si in lucrarile sale. N-a avut niciodata o relatie serioasa cu vreo femeie – era numit “celibatar natural”. Orientarea sa sexuala a fost subiect de speculatie pentru ca nu s-a casatorit niciodata si avea prietene apropiate femei care nu s-au casatorit niciodata, precum Anne Seymour Damer si Mary Berry, numite de mai multe surse ca fiind lesbiene. Rivalii politici il numeau “hermafrodit” deoarece avea alura efeminata.
In anul 1751 incepe sa isi scrie memoriile, care vor fi publicate abia in 1791 pentru ca s-a preocupat mai mult de activitatea editoriala.
In anul 1764, in numai o luna, scrie romanul care va deveni cea mai faimoasa scriere a sa: Castelul din Otranto, pe care il publica prima data in 24 Decembrie 1764, ca fiind o traducere dar pentru ca succesul este foarte mare la a doua editie recunoaste in prefata ca el este autorul.
In compania poetului Thomas Gray (26 Decembrie 1716 – 30 Iulie 1771), coleg la universitate si prieten, calatoreste, intre anii 1739 si 1741,  in Franta si Italia. In acesti ani incepe celebra, stralucitoarea sa corespondenta – mai mult de trei mii de scrisori care au caracter politic, istoric, artistic, literar si monden care – alaturi de romanul Castelul din Otranto – contribuie la faima lui de scriitor. In 1765, la Paris, o intalneste pe Madame du Deffand si incepe lucrarea The Mysterious Mother (1768) care va avea mare succes si datorita interesului pe care l-a aratat Lord Byron (22 Ianuarie 1788 – 19 Aprilie 1824).
Scrisorile sale au fost adunate si publicate de Wilmart Sheldon Lewis intr-o serie de 48 de volume, sub titlul The Yale Edition of Horace Walpole’s Correspondence (editate intre anii 1937 si 1983)

Romanul „Castelul din Otranto” este piatra de hotar intre genul romanului gotic si a celui istoric, in genul celor scrise de Walter Scott. Romanul e criticat adesea pentru senzational, pentru calitatile melodramatice si pentru accentul pus pe supranatural.

Prima editie s-a numit The Castle of Otranto, A Story. Translated by William Marshal, Gent. From the Original Italian of Onuphrio Muralto, Canon of the Church of St. Nicholas at Otranto. Se banuieste, insa, ca povestea manuscrisului italian care ar deriva dintr-o povestire ce dateaza de pe vremea Cruciadelor precum si presupusul autor, Onuphrio Murlto ar fi creatii fictive ale lui Horace Walpole iar numele presupusului traducator ar fi pseudonimul autorului real.
Elemente precum sunete ciudate, usi deschise fara ca cineva sa le atinga au contribuit din plin la succesul de care s-a bucurat romanul la timpul respectiv. La a doua editie Horace Walpole recunoaste paternitatea operei.
Personajele
Manfred – castelanul din Otranto, tatal lui Conrad si al Matildei, sotul Hippolitei;
Hippolita – sotia lui Manfred, mama lui Conrad si a Matildei;
Conrad – fiul in varsta de cincisprezece ani al lui Manfred si al Hippolitei, fratele mai mic al Matildei;
Matilda – fata care se indragosteste de Teodor; este “femeia interzisa”, o caracteristica a genului gotic;
Isabella – fiica lui Frederic si logodnica lui Conrad;
Teodor – de care se indragostesc si Isabella si Matilda;
Fratele Jerome – calugar la manastirea St. Nicholas (San Nicola) de langa Castelul Otranto;
Frederic – tatal Isabellei, care apare tarziu in roman. El se opune lui Manfred la inceput, pana cand se stabileste o înțelegere de a se casatori cu Matilda;
Bianca – slujnica Matildei;
Diego si Jaquez – alti doi servitori din castelul Otranto.