Ultimul roman - inedit - al lui Vladimir Nabokov, a carui publicare, amanata mai mult de douazeci de ani, a starnit controverse aprinse pe scena literara internationala.

Schita a unui roman despre „murit“ si autoanihilare, cartea consta de fapt intr-o colectie alcatuita din 138 de fise de lucru scrise de mana si dispuse pe cate o pagina separata, impreuna cu traducerea in limba romana, reproducand in acest fel manuscrisul original al lui Nabokov.

„Prada delirului, citeam cu voce tare fragmente din roman unui public oniric adunat intr-o gradina inconjurata de ziduri. Publicul acesta era alcatuit din pauni, porumbei, parintii mei de multa vreme raposati, doi chiparosi, cateva asistente medicale tinerele si un medic atat de batran, incat era aproape invizibil. Poate din cauza poticnelilor si acceselor mele de tuse, povestea bietei Laura s-a bucurat de mai putin succes in randul ascultatorilor decat nadajduiesc sa aiba pe langa recenzentii inzestrati cu inteligenta atunci cand va fi publicata asa cum se cuvine.“ - Vladimir Nabokov

„Lucra la un roman pe care il incepuse in 1975 - acelasi an crucial: o capodopera embrionara, ale carei nuclee de geniu incepeau sa se transforme in pupe ici si colo, pe omniprezentele sale fise. Dadea foarte rar detalii despre ceea ce scria, insa, probabil fiindca simtea ca prilejurile de a le dezvalui erau numarate, a inceput sa ne povesteasca anumite amanunte mamei mele si mie. Suetele noastre de dupa cina au devenit tot mai scurte si mai sporadice, iar el se retragea indata in camera lui, ca si cand s-ar fi grabit sa-si termine opera.“ - Dmitri Nabokov