“Konsztantyin Szimonov – Nem születünk katonának” a kosárba helyezve. Kosár

Glasul roților de tren

Name: Glasul roților de tren - Antikvarius.ro
SKU: 058/1841
Price: 3.50 RON
Availability: OutOfStock

SKU: 058/1841 Categorii: Cărți în limba română, CĂRȚI ANTICARIAT

3,50 RON

Leu românesc - RON

Leu românesc - RON
Forint - HUF
Euro - EUR

Autor: Ioan Chirilă

Editura: Consiliului Național pentru Educație Fizică și Sport

Anul apariției: 1968

Tip copertă: Broșată

Număr pagini: 222

Calitate: Puțin uzată

Stoc epuizat

Doresc notificare prin e-mail când revine în stoc.

Retur simplu în 30 de zile
Stare verificată cu atenție
Plată securizată
Transport international

Garanția plății securizate

Descriere

Această carte despre Rapid…

Această „carte despre Rapid” ar fi trebuit să fie scrisă altfel. Am luat, însă, un start grșit, precum Rapid împotriva Arieșului. La ce mă gândisem? La o suită de 45 de schițe din viața Rapidului, în cinstea celor 45 de ani împliniți, cu 45 autori…Dar dificultățile variantei mele tactice au apărut cu.. „și toți ceilalți”. Ca la un semnal, „Glasul roților de tren” a început să simtă atacurile „tutoror celorlalți”. Am încercat să „betonez”, dar mi-a fost imposibil. „Toți ceilalți” s-au năpustit asupra cărții, precum Celtic asupra lui Internazionale, cerîndu-mi pagini. Am încercat să le spun că mi-ar trebui cota de hârtie rezervată „Enciclopediei”, dar mi-au răspuns că treaba aste este mai ușoară decît să porți pe umeri o echipă, timp de 45 de ani. Am încercat să organizez o apărare în linie, ca să-i scot din joc pe cei mai recalcitranți, dar totul a fost în zadar. Pînă la umră am fost nevoit să abandonez lupta. Din „cartea despre Rapid” rămînea doar „Glasul roților de tren”, adică titlul copertei nescrise, pe care, din fericire, nu l-a contestat nimeni. Totul a pornit de la titlul salvat. Și de la o fotografie veche, din albumul celui care poate demonstra oricând că e primul suporter al Rapidului: Ion T. Ion. Ion este cel care mi-a dăruit fotografia. O fotografie din anul 1923. Într-o după-amiază am făcut o plimbare la Șosea, ca să regăsim, după 45 de ani, punctele în care se afla trepiedul aparatului cu glugă neagră care fotografiase prima echipă a C.F.R.-ului. Apoi, bătrînul meu prieten a început să povestească. Am pornit spre fostul hipodrom de galop Băneasa. Am tăiat spre Grivița. Ne-am oprit deseori. Am făcut și un lung popas la „Feroviarul”… Cînd am intrat din nou pe strada Hagi Ghiță, mi-am dat seama că omul care-mi dăruise fotografia a și scris, fără să știe, douăzeci de file. Nu mi-a rămas decît să-i dăruiesc titlul, în schimbul fotografiei. Așa s-a născut a doua oară „Glasul roților de tren”, o carte care ar fi trebuit să fie scrisă altfel…

Ioan Chirilă