Menachem Begin – Revolta

Descriere

Menachem Begin – Revolta

Menachem Begin (מנחם בגין în ebraică, n. 16 august 1913, Brest-Litovsk, Imperiul Rus – d. 9 martie 1992, Tel Aviv, Israel) a fost un politician israelian, comandant, în anii mandatului britanic, al organizației evreiești paramilitare de rezistență Etzel (Irgun Tzvaí Leumí), apoi lider al mișcării de dreapta „Herut”, prim-ministru al Israelului în perioada 20 iunie 1977 – 10 octombrie 1983.

Discipol al lui Zeev Jabotinski, unul din pionierii sionismului, marele merit al său îl constituie reușita acțiunii „schimburi de teritorii contra pace”, desfășurate între Israel și Egipt. Pentru aceasta, alături de președintele Egiptului, Anwar el-Sadat, în 1978, a primit Premiul Nobel pentru Pace.

Menahem Beghin s-a născut ca fiul mezin dintre cei trei copii ai unei familii de evrei din Brest Litovsk (în idiș „Brisk”), oraș aflat în zilele noastre în Belarus, în acea vreme parte a Imperiului Rus, localitate renumită pentru rabinii talmudiști din tradiția „lituaniană” (contrară hasidismului). Tatăl său, Zeev Dov Beghin sau Biegun, era comerciant de cherestea și secretar al comunității evreiești locale, sionist fervent, admirator al lui Theodor Herzl într-o perioadă când locuitorii evrei erau influențați de opiniile vehement antisioniste ale rabinului Haim Solowejczyk. Soția lui, Hassia, născută Kosowski, provenea dintr-o familie de rabini însemnați. Moașa care a asistat nașterea copilului a fost bunica lui Ariel Sharon.[13] Numele de familie al tatălui provenea din cuvântul rusesc Begun, însemnând „alergător”.

Beghin s-a născut în prima sâmbătă de după marele post de 9 Av, numită Șabat Nahamu, în care credincioșii evrei citesc cuvintele de consolare ale profetului Isaia. De aceea băiatul a primit numele de Menahem (Cel ce consolează). Sora sa mai mare se numea Rahel, iar fratele său Herzl. În anii primului război mondial (1914-1918) zona unde locuiau devenise arena operațiilor militare, iar situația economică a familiei s-a deteriorat simțitor. Trebuiră să părăsească casa și să pribegească prin satele din estul Poloniei. La finele războiului familia Beghin a revenit la Brest, care a devenit parte a Poloniei restaurate. În Polonia Menahem a fost înregistrat cu numele Mieczysław Biegun.

După un an de educație tradițională iudaică la „heder” (Talmud Torá), băiatul a fost trimis să învețe la școala ebraică „Tahkemoni”, legată de curentul sionist religios. La 12 ani a intrat, ca și fratele și sora sa, în mișcarea de tineret sionist socialist „Hashomer Hatzair”, unica de acest fel din oraș. La 16 ani a părăsit-o pentru a se alătura mișcării de tineret „Beitar”, de orientare națională de dreapta care în 1929 a deschis o filială și la Brest. În acel an Beghin l-a văzut prima dată pe conducătorul acestei mișcări, Zeev Jabotinski, care a rostit o cuvântare la un teatru din localitate și a cărui platformă politică l-a entuziasmat. Ceea ce l-a cucerit, a fost, după cum a mărturisit mai târziu, „sionismul integral, Țara Israelului, aspirația spre un stat evreiesc în curând, în zilele noastre”.La 14 ani Beghin a fost trimis să studieze la un liceu polonez, unde și-a însușit cunoștințe temeinice, între altele în literatura clasică, mai ales latină. Lovindu-se încă din școală de manifestări de antisemitism, unele violente, Beghin a participat împreună cu alți tineri evrei la organizarea unui grup de autoapărare.

După bacalaureat, Beghin s-a înscris la facultatea de drept a Universității din Varșovia, deoarece încă din copilărie visase să devină avocat, „pentru a-i ajuta pe nevoiași”.În timpul studiilor s-a întreținut din lecții particulare date unor elevi. În 1935 și-a luat licența în drept, însă în continuare, nu a practicat profesiunea de jurist.