De două decenii Jean Effel imaginează, non-stop, mereu alte ipoteze ale creațiunii. Un pretext pentru ca să întoarcă pe dos și pe față acest personaj slab și genial în același timp: Omul. Luciditate, înțelegere și compasiune, ca în toată opera autorului. Volumele se așează în raft unele după altele și nu știi dacă cel din urmă apărut va fi și ultimul. O lucrare masivă, care de pe acum a depășit dimensiunile bibliei. Un univers familiar, fermecător, scăldat în focurile de artificii ale vorbelor de duh și transpus într-o grafie simplă, elegantă și expresivă, potrivită ca o mănușă.

O poezie caldă îmbrăcată noul Eden cu optica visătoareși jucăușea imagisticii infantile. Bătrînelul, întruchipînd creatorul, e nedespărțit de o floare. Fluturi perechi populează cerul. Îngerașii adorm cînd fabrică cu ață și cu ac macul. Prima acuarelă, făcută cu culori muiate în apă de ploaie, este curcubeul. Și în definitiv nici dracul nu e atît de negru... Un univers generos, debordînd de fantezia și energia creatoare a omului, de frămîntările și izbînzile lui. Pe acest fundal, păcatele constituie peste lavabile. "Această carte trebuie să devină un poem întru gloria omului, o lucrare plină de dragoste pentru om și de încredere în om", declară autorul "Facerii lumii".